miercuri, 13 martie 2013

TRADAREA ROMANIEI

Tradarea Nationala , este o prioritate a tuturor guvernarilor postdecembriste !

Ceausescu , ne-a lasat o Tara bogata si respectata , fara datorii si acum 

am ajuns la mila FMI !


Uitati-va ce s-a intamplat dupa '89 !

Industria si Agricultura distruse sistematic , bogatiile tarii instrainate fara niciun avantaj pentru Romania , Invatamantul , Sanatatea si Cercetarea desfiintate , coruptia este institutionalizata (adica se fura in toate compartimentele si nimeni nu da socoteala ) , Guvernatii fac numai aranjamente si smenarii , Populatia este saracita in mod intentionat , etc. ......

Vezi și

1.  Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2.  Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

3.  Scara de valori a societății romanești 

4.  Hrana vie

5.  Europa privită din viitor 

6.  Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

7.  Destinatii uimitoare pe glob

8.  Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

9.  Duda a pus mâna pe Casa Regală

10.               Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

11.               Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

12.               A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

13.               În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

14.               Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

15.               Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

16.               Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

17.               Fii propriul tău nutriționist

18.               Maya ramane o civilizatie misterioasa

19.               Slăbești daca esti motivat

20.               Serbet de ciocolata

21.               Set medical Covid necesar acasă

22.               Medicament retras - folosit în diabet

23.               Brexit-ul - Spaima Europei

24.               Virusul Misterios

25. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

26.               Sistemele solare - apă caldă

27.               Economisirea energiei electrice

28.                Hoțul de cărți

29.               Aparitia starii de insolventa

30.               TRUMP ESTE PRESEDINTE

31.               Microbii din organismul uman

32.               Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

33.               „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

34.               Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

35.               Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

 


Cât se fură anual în România ?

Cuvinte ca evaziune fiscală, corupţie, şpagă încep să-şi piardă din conţinut. Sunt atât de des folosite, sunt asociate de atâtea ori cu neajunsurile românilor, încât instinctiv ajung să fie trecute cu vederea. Cifrele acestui flagel sunt seci - ce înseamnă câteva miliarde de euro? Dar câteva zeci de miliarde? Înseamnă exact diferenţa dintre un stat neputincios şi un stat care are grijă de oamenii săi.

La un Produs Intern Brut (PIB) de 136,4 miliarde de euro, în România se înregistrează o evaziune fiscală de 41 miliarde de euro, adică circa 30% din PIB. Datele vin de la Comisia Europeană şi fac parte dintr-un studiu privind evoluţia evaziunii fiscale în statele membre. România ocupă un „fruntaş” loc doi, cu un procent de 29,6% din PIB, fiind depăşită dintre ţările UE doar de Bulgaria (evaziune fiscală de 32,9%). Asta în timp ce media UE este de 15,9% - şi conducătorii statelor occidentale consideră că cifra este mult prea mare. De exemplu, la un PIB de circa 2.000 de miliarde de euro, Franţa înregistreză o evaziune fiscală de 40 de miliarde de euro anual şi face eforturi mari să aducă la buget sume din diverse surse - recent este scandalul privind plecarea actorului Gerard Depardieu din Franţa şi stabilirea acestuia fie în Belgia, fie în Rusia, pentru a evita plata unor taxe către stat.

România pierde în fiecare an mult peste 52 de miliarde de euro din trei motive: evaziune fiscală, corupţie şi licitaţii cu dedicaţie, care pe alocuri tot a corupţie seamănă. Suma este uriaşă dacă o raportăm la Produs Intern Brut: este mai mult de o treime din cât se produce într-un an în această ţară. 

Pe glob sunt ţări care visează la un asemnea PIB - însă la noi jaful banilor publici a devenit sport naţional. Mai grav este că, în loc să scadă, an de an România se confruntă cu creşteri ale activităţilor subterane. Statul este depăşit - responsabili care au atribuţii clar definite în combaterea acestor infracţiuni se miră în ce situaţie am ajuns. Şi o fac public. În felul acesta, suntem la un nivel de evaziune fiscală de 40 de miliarde de euro în fiecare an, la licitaţii trucate care păgubesc bugetul de stat cu nu mai puţin de 12 miliarde de euro (într-un singur an) şi la fapte de corupţie care nu sunt contorizate de nimeni, dar care provoacă şi acestea găuri de miliarde de euro. Bine aţi venit în România, această săracă ţară bogată care nu-şi poate hrăni oamenii pentru că scapă banii printre degete.

Locul 2 în Europa. LA EVAZIUNE FISCALĂ
La un Produs Intern Brut (PIB) de 136,4 miliarde de euro, în România se înregistrează o evaziune fiscală de 41 miliarde de euro, adică circa 30% din PIB. Datele vin de la Comisia Europeană şi fac parte dintr-un studiu privind evoluţia evaziunii fiscale în statele membre. România ocupă un „fruntaş” loc doi, cu un procent de 29,6% din PIB, fiind depăşită dintre ţările UE doar de Bulgaria (evaziune fiscală de 32,9%). Asta în timp ce media UE este de 15,9% - şi conducătorii statelor occidentale consideră că cifra este mult prea mare. De exemplu, la un PIB de circa 2.000 de miliarde de euro, Franţa înregistreză o evaziune fiscală de 40 de miliarde de euro anual şi face eforturi mari să aducă la buget sume din diverse surse - recent este scandalul privind plecarea actorului Gerard Depardieu din Franţa şi stabilirea acestuia fie în Belgia, fie în Rusia, pentru a evita plata unor taxe către stat.
În binecunoscutul stil românesc, guvernanţii au încercat tot timpul să spună că pastila nu este chiar atât de amară. Cifrele Institutului Naţional de Statistică arată că evaziunea fiscală ar fi în jurul a 10 procente din PIB, iar fostul premier, Mihai Răzvan Ungureanu, spunea că România are o evaziune fiscală de circa 18 miliarde de euro, echivalentul a 14% din PIB. Guvernul Ponta este în continuare în faza de organizare, deşi curând se împlineşte un an de mandat. Astfel, conform ministrului Finanţelor Publice, Daniel Chiţoiu, întregul pachet legislativ privind combaterea evaziunii fiscale şi a fraudei fiscale va fi modificat. El spune că toate structurile de control – Garda Financiară, Inspecţia Fiscală, autoritatea antifraudă, supravegherea şi controlul vamal – vor fi desfiinţate şi regrupate într-o singură structură de control, iar contribuabilii mici şi mijlocii vor fi controlaţi o dată la trei ani, iar cei mari o dată la cinci ani. Vor fi evitate astfel controalele suprapuse, iar Fiscul va construi o relaţie de parteneriat cu contribuabilii, crede Daniel Chiţoiu.
Cum s-a ajuns aici
Criza financiară şi creşterea accizelor şi a taxelor ar fi principalele motive pentru care în a doua jumătate a anilor 2000 evaziunea fiscală a explodat. Însă, intervenţia statului a fost şi este în continuare insuficientă. „Lucrurile au luat-o razna în 2009, când a crescut foarte mult frauda la tutun şi combustibili”, spune avocatul Gabriel Biriş. Apoi au urmat  celelalte industrii.
Daniel Anghel, partener în cadrul PwC România, susţine că criza financiară nu este unicul responsabil pentru evaziunea fiscală. Creşterea TVA din 2011 a făcut mulţi comercianţi şi producători să aleagă calea evaziunii pentru a-şi conserva profiturile. Nimeni nu ştie cât a influenţat criza şi cât creşterea taxelor, dar cert este că anul 2011 a fost un an al exploziei evaziunii. „La carne şi preparate din carne creşterea TVA la 24% a dus piaţa neagră la circa 50%, adică un miliard de euro”, spune Sorin Minea, preşedintele Patronatului Societăţilor din Industria Alimentară - Romalimenta.
Tot în industria alimentară, poate cea mai afectată de evaziune ramură este cea a morăritului şi panificaţiei.
Aurel Popescu, preşedintele Patronatului Rompan: „Evaziunea fiscală ajunge la 70% din această piaţă”.
Acesta este, de altfel, singurul domeniu în care se pare că se mişcă ceva. La jumătatea lunii ianuarie, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a declarat că până în semestrul doi al anului în curs TV-ul la pâine va fi micşorat. Aurel Popescu consideră că numai această măsură va duce la scăderea evaziunii fiscale la jumătate. Pentru alte industrii – construcţiile de exemplu - care sunt serios atinse de acest flagel nu există deocamdată un plan de acţiune. „Simţim că este prezentă, dar nu poate fi cunatificată. Noi, ca patronat, nu avem suficiente instrumente pentru a măsura unde se situează evaziunea fiscală”, spune Adriana Iftime, directorul Patronatului Societăţilor din Construcţii.
Unele surse indică undeva la un sfert din întreaga industrie, altele merg chiar până la jumătate – ceea ce ar însemna aproape 5 miliarde de euro. Iar neintervenţia statului – sau slaba ripostă în lupta cu evazioniştii - a dus la apariţia unei disproporţii uriaşe între armata evazioniştilor, pe de o parte, şi cea a organelor de control, pe de altă parte. „Acum evaziunea se face cu specialist”, susţine avocatul Mădălin Irinel Niculeasa. „Pregătirea organelor fiscale a rămas, de principiu, la nivelul de acum 20 de ani, or, în situaţia în care pregătirea contribuabililor a crescut exponenţial, este firesc să apară şi acest gen de situaţie, considerată de contribuabil ca fiind o eficientizare a sarcinii fiscale, respectiv de organele fiscale ca fiind o evaziune fiscală”, mai spune Niculeasa.
ACHIZIŢII PUBLICE: SE FURĂ PREA MULT!
O fi evaziunea fiscală boală grea, dar dacă pui alături şi un sistem de achiziţii publice care permite nu de puţine ori scurgerea unor sume uriaşe din bugetele instituţiilor de stat către întreprinzători privaţi (de regulă agreaţi politic), colapsul este aproape. Un studiu realizat anul trecut de către Institutul pentru Politici Publice (IPP) dezvăluie amploarea fenomenului: aproape orice achiziţie publică se face la un preţ supraestimat. Anual, circa 30 de miliarde de euro sunt cheltuiţi de stat - fie de autorităţile locale, fie de cele centrale - pentru a achiziţiona bunuri şi servicii, iar aproximativ 40% din această sumă este furată. Asta spune Nicolae Văcăroiu, preşedintele Curţii de Conturi (un organism care controlează exact legalitatea achiziţiilor publice). Preşedintele Curţii de Conturi spunea recent că „din 100 lei bani publici, 40% dispar pe diferite căi”. Nicolae Văcăroiu a mai adăugat: „sunt lucruri incredibile, nu vă puteţi imagina şi nu am crezut în viaţa mea că ajung să văd astfel de fenomene în care un primar, spre exemplu, plăteşte patru centrale termice pentru patru şcoli pentru că nu aveau căldură, asta în 2007, iar centralele nu au fost montate nici în 2012”. Nicolae Văcăroiu este de patru ani în funcţia de preşedinte al Curţii de Conturi, dar spune că acest organism nu are suficiente pârghii pentru a opri furturile. „Curtea de Conturi, ca organ suprem de control, poate face lucruri extraordinare, dar are nevoie de două elemente: autonomie totală şi ceva surse financiare”, a spus Văcăroiu. Mai mult decât atât, el crede că banii furaţi nu sunt pentru totdeauna pierduţi: „trebuie găsite mecanisme pentru ca cei care au furat şi şi-au făcut averi serioase să înceapă să dea înapoi societăţii”.
Conform exemplului dat de preşedintele Curţii de Conturi, la o cheltuială publică anuală de 30 de miliarde de euro, 40% ar însemna 12 miliarde de euro. Bani furaţi de la stat. În realitate însă, suma ar putea fi mai mare, în nici un caz mai mică, dacă este să observăm că reprezentanţii statului sunt mai degrabă atenţi să ascundă realitatea decât să o arate făţiş. Dar chiar plecând de la reperul dat de preşedintele Curţii de Conturi, suma este de-a dreptul uriaşă, pentru că reprezintă aproape 9% din PIB.
Să ne amintim cu câtă mândrie ne anunţau guvernanţii o estimare de creştere a PIB în anii precedenţi de 1-2 procente - creşteri care, de fapt, nici măcar nu s-au realizat. Oprirea furtului din zona achiziţiilor publice ar duce într-un an la o creştere de 10% - şi abia acesta ar putea fi un motiv de mândrie pentru guvernarea care va reuşi acest lucru.
Prin shopping
În principal, sunt două metode prin care statul este furat în domeniul achiziţiilor publice, şi amândouă metodele au nevoie de complicitatea autorităţii care face achiziţia, indiferent că vorbim despre servicii sau bunuri. Prima metodă este de a umfla preţul de cumpărare a oricărui bun. Astfel, o primărie care are nevoie de consumabile va lansa o licitaţie „cu dedicaţie”, în sensul că pe caietul de sarcini se vor potrivi doar clienţii dinainte cunoscuţi.
Astfel, doar cei agreaţi vor furniza consumabilele la preţ de multe ori dublu faţă de preţul pieţei. Iată şi câteva exemple descoperite de Institutul pentru Politici Publice: Primăria Galaţi cumpără la preţul de 13 lei un top de hârtie de imprimantă, iar Ministerul Administraţiei şi Internelor cumpără acelaşi top de hârtie cu 7,58 de lei. Băncile (mobilier stradal) sunt de trei ori mai scumpe în Călăraşi (983 lei) faţă de Reşiţa (290 lei).
O estimare a IPP arată că, dacă ar fi existat doar standardizarea în intervale rezonabile a preţurilor la care autorităţile publice pot achiziţiona diferite servicii şi produse, am fi avut o economie din bugetul total de achiziţii de circa 23%. Însă adevăratele tunuri se dau cu cealaltă metodă, a actelor adiţionale. Acolo sunt milioanele. Cum funcţionează? La construcţia unui drum, de exemplu, câştigă în principal compania care are dotările necesare pentru execuţia drumului, dar care, în acelaşi timp, oferă cel mai mic preţ. Firmele agreate de autoritatea care face investiţia (mai pe româneşte firmele de partid) oferă un preţ sub cel de execuţie, doar pentru a prinde lucrarea. Constructorii oneşti sunt excluşi, pentru că nici un antreprenor nu va face o lucrare ştiind din start că va ieşi în pierdere. Odată câştigată lucrarea, începe sarabanda actelor adiţionale. Constructorul va întocmi acte adiţionale care măresc valoarea contractului iniţial de la simplu la dublu sau chiar mai mult, motivând că nu a avut toate elementele la început şi, din acest motiv, costurile sunt mai mari decât estimase iniţial.
Aşa s-a ajuns ca în România un kilometru de autostradă să fie mai scump decât oriunde în Europa. Un exemplu vine de la Consiliul Judeţean Ilfov care, în 2010, la un contract de lucrări de modernizare a unui drum judeţean din contracte de achiziţie publică), Eurovia Construct International SA şi Straco Grup SRL, a încheiat nu mai puţin de 10 acte adiţionale, însumând 45.800.000 euro. Practic, s-a dublat valoarea iniţială a contractului prin acte adiţionale. Iar cine sunt oamenii de afaceri din spatele acestor firme nu este un secret pentru nimeni.
Studiul care relevă această stare de fapt se referă strict la achizițiile realizate prin Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) – unde sunt anunţate doar o treime dintre achizițiile care se fac în România. De altfel, acesta este cel mai transparent mod prin care se realizează achizițiile publice, iar din datele rezultate din studiul IPP se pot extrage mai multe concluzii. De exemplu, la nivel național, cele mai multe contracte (ca număr) sunt acordate de departe furnizorilor de medicamente și echipamente medicale. Primele 12 locuri în topul câștigătorilor de contracte din această categorie aparțin companiilor din domeniul medical&pharma, fiecare având între cinci și o mie de contracte de valori cumulate de ordinul zecilor sau chiar sutelor de milioane de euro. OMV Petrom, furnizorul numărul 1 de combustibili pentru întregul aparat bugetar, este pe locul 23, cu doar 555 de contracte în valoare totală de 155 de milioane de euro. Dar, deși sunt mai puține, contractele publice din domeniul construcțiilor au valori mult mai mari – sunt de miliarde de euro.
CARE ESTE DIMENSIUNEA ŞPĂGII?
Şi de parcă evaziunea fiscală şi achiziţiile publice nu ar fi de ajuns, mai urmează furturile realizate prin „şpăgi”. Fie că vorbim despre „mica corupţie” – mituirea poliţistului de la circulaţie pentru a nu mai da o amendă, de şpaga dată la medic în loc de a alege plata la un spital privat sau de clasicul mers „cu naşul” pe traseele CFR, şpaga generalizată înseamnă pierderi importante pentru bugetul de stat. Achiziţiile publice sunt strâns legate de corupţie, pentru că, până la urmă, de ce ar favoriza un responsabil cu o parte a bugetului statului o anumită firmă, decât pentru a obţine o cotă din venituri? Şi aceasta este marea corupţie.
Nu a făcut nimeni o transformare a fenomenului corupţiei în bani pierduţi de stat - fiind vorba despre o infracţiune gravă, foarte puţini vorbesc concret despre ceea ce înseamnă corupţia în România. Ultimul raport al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), care face referire la anul 2011, arată că în anul respectiv cauzele finalizate cu rechizitorii însumează prejudicii de 212 milioane de euro. Este vorba despre 142 de dosare care au fost trimise instanţelor de judecată, însă DNA are încă în lucru dosare care nu sunt finalizate de ani buni. Apoi, corupţia este cercetată şi de Parchetele de pe lângă Tribunale, nu doar de DNA. Din cele 212 milioane de euro stabilite ca prejudiciu, DNA a identificat şi sechestrat bunuri în valoare totală de 167 milioane de euro. Asta este însă la vedere, fapte anchetate şi dovedite de procurori.
Urmează judecata şi, nu de puţine ori, cei acuzaţi de corupţie au fost achitaţi de instanţele judecătoreşti. Corupţia există pentru că autorii faptelor de corupţie scapă în general de braţul legii. Cele mai multe acte de corupţie însă nici nu ajung în atenţia justiţiei, întrucât făptuitorii sunt suficient de atenţi să nu lase urme. „Cu siguranţă, actele de corupţie generează pierderi de ordinul miliardelor de euro anual statului român”, spune un avocat bucureştean care a intrat de mai multe ori în instanţă ca apărător al unor persoane acuzate de corupţie. El mai spune că un procent mult mai mare de fapte de corupţie decât cel care ajunge în instanţă nu poate fi probat în fazele incipiente ale urmăririi penale, motiv pentru care la instanţele judecătoreşti ajung doar infracţiunile bine documentate de poliţişti şi procurori. „Nu este uşor să probezi un act de corupţie. Principalul instrument al anchetatorilor este flagrantul, însă chiar şi cu astfel de probe se dau achitări în instanţă”, spune avocatul. Un exemplu l-ar putea constitui celebrul caz „Valiza”, în care omul de afaceri George Becali a fost cercetat pentru corupţie. Procurorii DNA l-au trimis în judecată pe baza unui flagrant (există chiar şi filmări care au fost date publicităţii), însă instanţa supremă din România l-a achitat, apreciind că lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii de corupţie.
Un studiu realizat anul trecut de Transparency Internaţional plasează România pe locul 66 în lume în ceea ce priveşte corupţia, așezând pe primele locuri statele cel mai puţin corupte. Interesant este faptul că dintre ţările membre ale Uniunii Europene, România este al treilea cel mai corupt stat, şi nu primul sau al doilea, cum suntem de obicei clasaţi atunci când vine vorba despre situaţii negative. Conform Transparency International, ţări europene membre UE mai corupte decât România sunt Italia şi Bulgaria, este drept că la diferenţe destul de mici.
„Corupţia este problema cea mai discutată din lume. Marile economii mondiale ar trebui să conducă prin puterea exemplului, asigurându-se că instituţiile lor sunt pe deplin transparente, iar liderii lor sunt traşi la răspundere. Acest lucru este crucial, deoarece instituţiile lor joacă un rol important în prevenirea răspândirii corupţiei la nivel global”, spune Cobus De Swardt, directorul executiv al Transparency International.
TOP CINCI DOMENII CARE ATRAG ANUAL CEI MAI MULŢI BANI DE LA STAT (MILIOANE EURO)
1. Lucrări de construcții 7.772
2. Produse farmaceutice 719
3. Servicii bancare și de investiții 719
4. Lucrări de instalații pentru clădiri 703
5. Lucrări de finisare a construcțiilor 570
OLTCHIM, CFR, POȘTA și alte găuri negre
Oltchim se află în prezent într-o situație economică dezastruoasă, cu aproximativ 700 milioane de euro datorii, pierderi anuale de câteva zeci de milioane de euro și cu producția oprită. Combinatul ar putea fi privatizat în acest an, după ce în toamna anului trecut s-a ratat trecerea în proprietate privată a unui pachet majoritar de acțiuni. Recent, ministrul Economiei, Varujan Vosganian, a anunțat că Oltchim va intra în insolvenţă. La CFR anul trecut lucrurile păreau că s-au mai îndreptat, după ce s-a ajuns la datorii de peste un miliard de euro. Compania care administrează infrastructura feroviară publică şi-a redus datoriile cu 65% în primele zece luni, de la 5,5 miliarde lei (circa 1,3 miliarde de euro) la 1,9 miliarde lei, şi a înregistrat un profit de 58,4 milioane lei, după pierderile de 18,1 milioane lei din intervalul ianuarie-octombrie 2011. Nu același lucru se poate spune despre Poșta Română, caz în care guvernul Ponta a sesizat DNA. S-a calculat pentru intervalul 2009-2011 o pierdere totală de peste 485 milioane lei (110 milioane de euro) la nivelul companiei. Și exemplele pot continua.
JAFUL DE LA HIDROELECTRICA
La 20 iunie 2012, când a fost declarată starea de insolvență, Hidroelectrica avea datorii de peste 1 miliard de euro, pierderi la 31 decembrie 2011 de 124 milioane de lei, pierderi la 20 iunie 2012 de 202 milioane lei. Remus Borza, şeful firmei Euro Insol, administratorul judiciar al Hidroelectrica, spune că reprezentanţii statului au contribuit din plin la jefuirea companiei: „Pe semnătura mai multor miniştri, Hidroelectrica a fost constrânsă să achiziţioneze energie electrică la preţul de 234-250 de lei (pe MWh - n.r), pentru ca ulterior să o vândă băieţilor deştepţi la 130 de lei sau în piaţa reglementată la 189 de lei”. La acest început de an, angajații de la Hidroelectrica au ieșit în stradă pentru că ar urma un val de disponibilizări.
Top cinci câştigători licitaţii de stat după valoarea contractelor (publicate pe SEAP)
1. SC Tehnologica Radion SRL 386
2. SC Electrica Serv SA 327
3. SC Delta ACM 93 SRL 308
4. Banca Comercială Română 306
5. SC Spedition UMB SRL 269
*Perioada la care se referă studiul IPP este 2009-2010. Sumele reprezintă milioane de euro. Sursa 

UDMR nu are dreptul constitutional să participe la guvernare

O observație de ultimă oră contestă dreptul UDMR de a participa la guvernare.
Totul pleacă de la Art. 16 din Constituția României care prevede că funcțiile guvernamentale pot fi ocupate doar de cetățeni români.
Se știe însă că liderii UDMR au dublă cetățenie, iar spiritul Constituției respinge această situație.
Iată ce spune Art. 16 :
Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.
Detalii: http://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-16-constitutie
După cum se poate observa, cetățenii străini și, în spiritul legii, cei cu dublă cetățenie pot deține funcții doar în administrațiile publice locale. 

Luându-și dublă cetățenie, liderii UDMR și-au pierdut dreptul de a mai participa la guvernare.

De ce aceste intreprinderi nu sunt date muncitorilor , daca guvernantii nu sunt capabili sa le administreze ? 
De ce la vand strainilor pe nimica si fara nicio clauza ?
De ce contractele de privatizare sunt secrete ?

Strainii , dupa ce isi recupereaza inzecit banii , vand intreprinderile pentru cativa euro ! 

Mechel a vândut pentru 52 euro activele a 4 combinate din România cu 5.000 de muncitori



 INALTA TRADARE A ROMANIEI ! "Document INTERZIS de actualii guvernanti de la putere 2012"


Credeti ca este adevarat ? Abia daca s-a scris sau s-a vorbit zilele astea printre sinistratii de prin zapezi si discursuri populiste despre un subiect de o gravitate extrema ? Basescu, Boc & Co. pregatesc discret, dar cu mare iuteala de mana, lovitura de gratie pe care o vor aplica in urmatoarele luni poporului roman. Cu alte cuvinte vor sa dea aproape gratis unor investitori strategici toate companiile profitabile si/sau strategice aflate inca, dupa 22 de ani de jafuri sistematice, de stat, in portofoliile Ministerului Economiei si Ministerului Transporturilor. Va prezentam mai jos lista intreprinderilor care vor fi date gratis (cu discount semnificativ, potrivit formularii Ministerului Economiei) asasinilor economici din jurul clicii mafiote FMI-BM care a pus stapanire pe Romania prin intermediul cuplului Basescu-Isarescu si a acolitilor acestora.Va rugam sa remarcati termenele stranse pentru privatizarea perlelor coroanei, care va avea loc, hoteste, un fel de alba-neagra in ultimele luni de mandat. Cele privatizate integral vor fi oferite prin negociere directa, deci fara licitatie, unor investitori alesi pe spranceana.Practic, toate intreprinderile profitabile construite de poporul roman in zeci de ani sunt date acum gratis unor asasini economici internationali de un presedinte ilegitim, care nu reprezinta in niciun caz interesele poporului roman.Calendarul listarilor pe bursa a pachetelor de actiuni ale societatilor din portofoliul Ministerului Economiei. Date limita aprilie, iunie, octombrie, decembrie: OMV Petrom- Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 9,84% pana la finele anului 2012 Transelectrica Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 15% pana la finele lunii aprilie 2012 Transgaz - Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 15%pana la finele lunii aprilie 2012; Romgaz Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 15%pana la finele lunii iunie 2012; Nuclearelectrica- Oferta Publica Primara (IPO) in vederea majorarii de capital cu 10% in cursul anului 2012 Hidroelectrica- Oferta Publica Primara (IPO) in vederea majorarii de capital cu 10% pana la sfarsitul lunii octombrie 2012.Calendarul vanzarii pachetelor majoritare ale societatilor din portofoliul Ministerului Economiei: Oltchim S.A: vanzarea actiunilor publice catre un investitor strategic in prima partea anului 2012 CUPRU MIN: privatizare integrala in prima parte a anului 2012 Electrica Serv: privatizare majoritara a tuturor companiilor regionale in curs de infiintare pana la finele anului 2012 Electrica Furnizare: privatizare majoritara pana la finele lunii octombrie 2012 Electrocentrale Bucuresti: privatizare majoritara pana la finele anului 2012 Complexul Energetic Oltenia: privatizare majoritara pana la finele anului 2012 Complexul Energetic Hunedoara: privatizare majoritara pana la finele anului 2012Despre companii, pe scurt:Primul grup de companii getioneaza resursele energetice ale Romaniei. Vorbim aici de resurse de petrol, de gaze si de energie electrica.Toate aceste companii sunt extrem de profitabile, mai ales in contextul crizei energetice care se prefigureaza in urmatorii ani.Sa pierzi controlul asupra resurselor energetice ale tarii in acest moment echivaleaza cu o crima in masa. Si acesta nu este un eufemism.Exista deja precedentul Petrom si instrainarea pe nimic a resurselor de petrol si capacitatilor de rafinare ale Romaniei, cu efecte dezastruoase asupra consumatorilor, soferilor in acest caz, care au putut vedea pe pielea si pe buzunarul lor ce inseamna monopolul asupra resurselor energetice. Pretul carburantilor in acest caz, a ajuns pana la cer fara ca cineva sa poata interveni in vreun fel.De ce ? Pentru ca se poate, pur si simplu! Ce ni s-a intamplat cu carburantii ne asteapta cum cu gazele si cu energia electrica. Numai ca, de data asta, efectele vor fi mult mai profunde si mai grave pentru ca vor afecta mase mari de oameni adusi intre timp la sapa de lemn.Aceste societati sunt falimentate in mod deliberat printr-un management defectuos si corupt din mai multe motive:- pentru a se justifica privatizarea lor - pentru a putea fi vandute ulterior pe nimic - pentru a intretine mitul ultrademonetizat al baietilor destepti - pentru a fi mulse de camarilla politicaIn conditiile unui management independent de mocirla politica actuala aceste companii ar putea fi extrem de profitabile chiar si cu un management de nivelul aceluia al unui butic. Vorbim practic de companiile care exploateaza, produc si transporta energia electrica si gazele in acesta tara. Vorbim de Hidroelectrica si de Nuclearelectrica, care produc cea mai ieftina energie din tara din apa si energie nucleara si de o infrastructura construita in zeci de ani de poporul roman.Al doilea grup de companii reprezinta crema industriei chimice din Romania, cu aplicatii in numeroase domenii (Oltchim), cea mai mare exploatatie de cupru din Europa (Cupru Min), companii care produc si furnizeaza energie electrica, cum ar fiElectrocentrale Bucuresti pentru Capitala dar si complexele energetice Oltenia si Hunedoara care furnizeaza energie electrica produsa din carbune si care pot avea adevarate pozitii de monopol in conditii de seceta cand Hidroelectrica si chiar Nuclearelectrica isi reduc drastic acivitatea sic and multe unitati sunt oprite din cauza debitelor scazute ale raurilor.De ce sunt privatizate:Este simplu! Pentru ca sunt apetisante. Pentru ca se poate. Pentru ca asasinii economici care graviteaza in jurul clicii Basescu, Boc, FMI, CE, BM au pus ochii pe ele. Pentru ca odata cu privatizarea acestor companii, care au pozitii de cvasimonopol, se ia prizoniera o intreaga tara care va fi prinsa ca intr-un lagar si va fi complet dependenta de sefii ei straini care le pot creste sau scadea pretul la gaze sau la curent electric sau chiar le pot opri gazele sau lumina dupa bunul plac.De ce ni se spune ca sunt privatizate:Pentru ca ar fi nevoie chipurile de un investitor strategic care sa retehnologizeze aceste companii. Numai ca acestea sunt atat de profitabile incat nu au nevoie de niciun asa-zis investitor. Au nevoie doar sa fie lasate in pace. Sau, pentru a scapa de asa-numitii baieti destepti in fond capusele politice legate ombilical de asa-numitele partide politice, care le-au finantat de-a lungul timpului.In ceea ce priveste asa numita retehnologizare cu care a venit investitorul strategic nu trebuie decat sa urmarim cazul Petrom, o companie vanduta pe nimic unui asa numit investitor strategic care apoi nu a facut altceva decat sa exploteze rezervele de petrol si sa inchida pur si simplu combinatul Arpechim Pitesti. Cam la asta s-au rezumat investitiile OMV.La polul opus avem cazul Ungariei al carei premier patriot si responsabil, Viktor Orban, a negociat dur cu rusii pentru preluarea celor 20% din actiunile MOL vandute anterior tot la sugestia binevoitoare a UE intr-un exces de febra a privatizarilor cu orice pret.Comunicatul halucinant al OPSPI:Modalitatile de privatizare ale companiilor mentionate vor fi recomandate de catre consultantii de privatizare desemnati in baza contractelor, in urma realizarii unor analize diagnostic vizand aspecte juridice, tehnice, financiare, comerciale, resurse umane si de mediu, precizeaza OPSPI.In ceea ce priveste oportunitatea privatizarii companiilor de stat intr-o perioada dificila pe plan international, reprezentantii OPSPI spun ca intregul proces va tine cont de realitatea pietelor.Potrivit prevederilor din noul proiect de Scrisoare de Intentie aferenta Aranjamentului Stand-By de tip preventiv dintre Romania si Fondul Monetar International, privatizarea acestor companii se va realiza printr-un proces care va tine cont de realitatea pietelor si care se va desfasura cu consultarea reprezentantilor FMI si ai CE. Consultantii de tranzactie vor avea sarcina de a elabora rapoarte de evaluare si de a recomanda si justifica pretul la care se ofera actiunile in vederea incheierii unor tranzactii de succes, mai precizeaza OPSPI.Nu s-a incercat nicio clipa eficientizarea lor:Aceste companii cu un potential de dezvoltare imens au fost tinute intentionat in acesta stare de precaritate. Nu s-a incercat nicio clipa eficientizarea lor. Nu s-a incercat nicio clipa sa fie aduse la conducerea acestora echipe de management profesioniste si, mai ales, nu s-a dorit ca ele sa fie profitabile. Si, cu toate acestea, aceste companii au reusit sa se mentina ani de zile pe linia de plutire tocmai pentru ca au o mare valoare intrinseca.Cum sunt privatizate:Financial Times compara recent vanzarea acestor companii importante pentru economia romaneasca cu situatia unui bogatas care, ajuns, la limita resurselor, isi vinde argintaria din casa. Nimic mai adevarat. Numai ca acesta vanzare este, de fapt, o simpla donatie, o schimbare de proprietar.Sunt cele mai interesante societati care au mai ramas de furat in Romania, de care nici macar lacustele rosii PSD-iste nu au indraznit sa se atinga. In plus, bursele sunt la pamant in acest moment iar vanzarea unro pachete de actiuni pe bursa echivaleaza cu un adevarat cadou facut asa-numitilor investitori.Cine le vrea atat de tare:Exista un interes crescut venit din partea unor concerne din SUA si Europa, apropiate FMI, CE si BM. Aceste concerne fac presiuni extraordinare pentru vanzarea acestor pachete de actiuni.De ce sunt vandute pachete de 15% ? Metoda calului troian ? Un pachet de 15% este suficient de mic pentru a induce opiniei publice imaginea ca statul inca controleaza aceste companii, insa suficient de mare pentru ca pachetul majoritar de actiuni sa fie preluat de catre investitor dupa una-doua majorari succesive de capital la care statul, evident, nu va participa.Participatia investitorului va creste apoi la 30% iar apoi la 50-60%. Acest model a fost brevetat in cazul Petrom sau in cazul Fondului Proprietatea unde statul era initial proprietar.In cazul Petrom, statul a pastrat initial un pachet de actiuni de 40%, insa dupa cateva majorari successive de capital, participatia s-a diminuat pana la 9%, statul roman pierzand, astfel, o sursa extrem de importnata de venituri in conditiile in care valoarea actiunilor companiei a crescut fantastic pe fondul crizei energetice.Mai mult, Guvernul este umilit acum in incercarea de a-si vinde pe bursa si ultimele actiuni la Petrom pentru ca acest caz deja nu mai are miza. Jocurile sunt deja facute iar proprietarul este bine stabilit.In cazul Fondului Proprietatea, care a fost creat, de fapt pentru despagubirea fostilor proprietari, jaful a fost si mai mare. In cadrul acestui fond au fost incluse actiuni la companii foarte apetisante (multe si din lista de mai sus). De la o detinere initiala de 100%, statul a ajuns la 80%, apoi la 40%, prin majorari succesive de capital ale actionarului minoritar la care statul nu a participat, pentru ca acum sa nu mai detina nimic la Fondul Proprietatea. O alta teapa data fostilor proprietari care isi asteapta despagubirile si acum, dupa mai bine de 20 de ani.De vanzare cu discount in cele mai proaste conditii de piata:Sa vinzi perlele coroanei in aceste conditii de piata echivaleaza cu o crima indreptata impotriva poporului roman. Orice guvern cat de cat responsabil ar fi amanat acesta decizie asteptand conditii de piata mai bune. Nu si cuplul Basescu-Boc! Presati de creditorii internationali, acestia trebuie sa urmeze docili agenda acestora si sa vanda ACUM! In orice conditii! Ca si cum ridicolul nu ar fi suficient de mare, Basescu, inspirat de escul listarii Petrom, vrea sa vanda acum chiar si cu discount.Industria, pe taraba, cu discount:Actiunile cuplului Basescu-Boc sunt de-a dreptul ostile la adresa poporului roman. Nu numai ca vanzarea actiunilor are loc in cele mai nefavorabile conditii de piata, insa acestea sunt vandute chiar cu discount ca la mall, numai sa fie vanduta odata. In acest sens, OPSPI da un comunicat care suna cam asa: sunt urata, bolnava si saraca, dar vreau sa ma castoresc acum !?. Efectul: transferul de proprietate gratis din proprietatea poporului roman in cea a bancherilor internationali, prietenii lui Basescu.Pretul, stabilit de consultanti. Basescu se spala pe maini:Consultantii alesi pe spranceana pentru acesta privatizare fac parte din marea finanta internationala, mult blamata in tota lumea, precum J.P. Morgan sau Goldman Sachs. Acestia vor recomanda pretul de vanzare dupa o analiza a realitatilor economice. Practic, acesti consultanti ii vor spune lui Basescu la ce pret trebuie sa vanda acestor actiuni chiar prietenilor lor apropiati de FMI, probabil, unul derizoriu. Iar Basescu, dupa mintea lui, se va spala pe maini, pasand reponsabilitatea asupra consultantului.Inselaciunea la adresa poporului roman, premiza pentru o viitoare renationalizare:In orice sistem de drept, un bun dobandit prin inselaciune, prin doll adica, trebuie returnat proprietarului initial. In acesta situatie tentativa de furt este mai mult decat clara iar presiunile pentru vanzarea in acest moment, pe ultima suta de metri, de catre un Guvern corupt si ilegitim, sunt dovedite. In aceste conditii, cu siguranta aceste intreprinderi vor reveni poporului roman. Trebuie sa se intample asa.Responsabilitatea este individuala:Exista un precedent istoric. Unul dintre capetele de acuzare in procesul lui Nicolae Ceausescu a fost subminarea economiei nationale. Pare hilar astazi cand ne gandim ca, chiar sub mandatul lui Ceausescu, au fost construite aceste intreprinderi. Pentru acesta acuzatie, puerila, de altfel, Ceausescu a fost executat si i s-a confiscate intreaga avere! Mai mult ca sigur ca gasca ilegitima care a vandut Romania in doar doua mandate va avea o soarta similara. Mai devreme sau mai tarziu.De data acesta raspunderea este individuala! Cu atat mai mult ca, in cazul lui Basescu, au existat semnale ca ar putea fi un agent infiltrat (activitatea sa la Anvers l-a expus riscului recrutarii de catre agentii straine) la varful statului inca de acum 20 de ani cand sefii lui de afara i-au ordonat sa lichideze flota maritima, o concurenta redutabila pentru ei in acele vremuri. Si, s-a conformat rapid. Dupa 20 de ani a primit ordinul sa dea lovitura de gratie Romaniei si sa transforme tara intr-o colonie. Si, de asemenea, s-a executat rapid.Manipularea penibila:In interventiile sale televizate, la saptamani dupa inceperea protestelor impotriva sa, Basescu ne-a vorbit despre fluturi, baloane si alte bazaconii. Nu a scos un sunet, insa, despre jaful pe care l-a pus la cale. S-a gandit probabil, ca nu-i intereseaza pe romani pe mana cui ajunge energia tarii. A tinut, insa, sa precizeze ca nu a gresit nimic pana acum, ca a facut doar ce a trebuit sa faca. Pusa in acest context, declaratia sa este halucinanta!Lipsa de consultare a poporului:Orice guvern responsabil n-ar fi privatizat in nicio situatie intregul sistem energetic al tarii. In cel mai rau caz, supus fiind la presiuni externe, ar fi organizat un referendum pe acesta tema extrem de importanta pentru viitorul Romaniei. Nu, in schimb, cuplul Basescu-Boc a preferat sa joace alba-neagra cu poporul roman si sa profite de lipsa lui de atentie. Pana acum!Mesajul presedintelui in primul discurs dupa demonstratiile impotriva sa. No comment:S-a creat impresia falsa ca presedintele nu-i mai reprezinta pe romani in relatia cu institutiile statului. Pentru romani, obligatia presedintelui de a-i reprezenta continuu e unul din imperativele majore, fiind vorba de un preedinte ales direct. As vrea ca romanii sa inteleaga ca imi e extrem de clara situatia in care se afla. Stiu ca masuri precum cresterea tva, reducerea salariilor bugetare, restructurarea sectoarelor bugetare, introducerea contributiilor pentru sanatate la pensiile de 750 de lei i-au facut sa iasa in strada ca urmare a traiului greu. Stiu in acelasi timp ca aceeasi abordare o au si milioane de romani care n-au iesit in strada. E clar pentru mine ca prima obligatie e aceea de a restabili legaturile de incredere intre mine si acea parte a populatiei care si-a pierdut increderea in preedinte.?
Mass-media vanduta si cumparata:Probabil ca abia daca ati vazut cate o relatare palida in presa despre acest adevarat jaf care ni se pregateste. Ne-am fi asteptat la dezbateri furtunoase pe acesta tema si la mii de articole scrise. In schimb, nimic!Televiziunile au profitat de zapada ca sa ne manipuleze si sa ne impuna false probleme, nu inainte de a analiza pe toate partile discursurile penibililor Ponta si Antonescu. Jaful din energie nu este interesant. Nu e de mirare ca actionariatul majoritatii televiziunilor apartine cam aceleiasi minoritati entice, care vrea ca acesta alba-neagra in care perdantul este poporul roman, sa aiba succes.Studiu de caz Romgaz Transgaz:Comunicate Ministerul EconomieiBucureşti, 24 ianuarie 2012 COMUNICAT DE PRESĂ in data de 24 ianuarie 2012, a avut loc deschiderea Ofertelor Financiare ale Ofertanţilor care au indeplinit condiţiile de eligibilitate şi ale căror Oferte Tehnice au intrunit punctajul minim precizat prin Caietul de Sarcini, in cadrul procesului de selectare a Intermediarului Ofertei Publice Secundare Iniţiale de vanzare a pachetului de acţiuni emise de S.N.G.N. ROMGAZ S.A., reprezentand 15% din capitalul social existent al societăţii, derulat de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării in Industrie (O.P.S.P.I.), pe piaţa reglementată administrată de Bursa de Valori Bucureşti, si anume:- Consortiul format din:o Erste Group Bank AG, o Goldman Sachs International, o Banca Comerciala Romana, o Raiffeisen Capital & Investment - Consortiul format din: o B.R.D. ? Groupe Societe Generale, o Citigroup Global Markets Limited, o ING Bank N.V. London Branch, o Societe Generale, o ING Bank N.V. Amsterdam-Sucursala Bucuresti -Consortiul format din:o Unicredit CAIB Securities Romania, o Unicredit Bank AG-London Branch, o Alpha Bank Romania, o Alpha Finance Romania, o BT Securities, o JP Morgan Securities Ltd.Comisia numită prin ordin al ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, impreună cu consultanţii care acordă serviciile de asistenţă juridică in cadrul acestui proces, respectiv Societatea Civilă de Avocaţi Salans, Moore şi Asociaţii impreună cu Cabinetul Individual de Avocatură Septimiu Stoica, in urma punctajului total obţinut de către Ofertanţi, au declarat Ofertă caştigătoare cea a Consorţiului de intermediere constituit din Erste Group Bank AG, Goldman Sachs International, Banca Comerciala Romana si Raiffeisen Capital & Investment, acesta fiind declarat Ofertant selectat. In perioada imediat următoare, vor avea loc negocieri cu Ofertantul selectat in vederea incheierii Contractului de intermediere.Biroul de presă al MECMAINFORMARE DE PRESABucuresti, 25 ianuarie 2012: Astazi a avut loc semnarea contractului de intermediere cu Sindicatul de Intermediere constituit din RAIFFEISEN CAPITAL & INVESTMENT S.A., WOOD & COMPANY FINANCIAL SERVICES şi BT SECURITIES S.A., ofertant selectat pentru intermedierea Ofertei Publice Secundare de vanzare de acţiuni a unui pachet de acţiuni de 15% emise de Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A. Mediaş, derulată de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării in Industrie. In perioada imediat următoare vor fi demarate serviciile financiare şi de consultanţă necesare pregătirii, derulării şi inchiderii cu succes a Ofertei Publice Secundare de vanzare de acţiuni la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A. Mediaş. http://toataromania.forumhit.ro/
ToataRomania.ForumHit.ro la data de Mier Iul 11, 2012 12:47 pm

  Admin la data de Mier Iul 11, 2012 12:47 pm      http://toataromania.forumhit.ro/t75-inalta-tradare-a-romaniei-document-interzis-de-actualii-guvernanti-de-la-putere-2012


Aurul Romaniei 


Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA. În perioada ianuarie–septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale. Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc. Doar o întâmplare a făcut ca într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania. În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.



Cat si cum se fura din banii publici in Romania. Coruptie, politicieni imorali de rea credinta, evaziune fiscala, licitatii cu dedicatie (pol104)

Recomand un articol de pe incomemagazine.ro, despre o analiză oficială la nivelul CE care arată că în România se fură cam vreo 30% din banii publici în fiecare an, prin evaziune fiscală, corupţie şi licitaţii cu dedicaţie. Asta conform unor cifre oficiale ale unei autorităţi de pe această planetă… pentru că părerea mea proprie şi personală este că SE PIERD anual, prin FURT şi INCOMPETENŢĂ peste 50% din banii publici pe care abia îi produc românii sclavi muncitori apatici şi fără bunăstare. De asemenea, la sfârşitul textului am adunat o colecţie de trimiteri către articole care reliefează şi mai bine cât şi cum exact se fură în România. Asta ca să ştim care este realitatea de la care plecăm atunci când vrem să reconstruim ceva în ţara asta. Detalii în continuare despre cum se fură, cine fură, cât se fură etc:
Pe lângă articolul următor, puteţi consulta şi site-ul PORCISME.ro (click aici) ca să vedeţi dimensiunea furtului DOAR ÎN ULTIMII ANI şi link-urile din josul acestei pagini ca să înţelegeţi mai bine cum se fură în România.
“Cât se fură anual în România?
Cuvinte ca evaziune fiscală, corupţie, şpagă încep să-şi piardă din conţinut. Sunt atât de des folosite, sunt asociate de atâtea ori cu neajunsurile românilor, încât instinctiv ajung să fie trecute cu vederea. Cifrele acestui flagel sunt seci – ce înseamnă câteva miliarde de euro? Dar câteva zeci de miliarde? Înseamnă exact diferenţa dintre un stat neputincios şi un stat care are grijă de oamenii săi.
România pierde în fiecare an mult peste 52 de miliarde de euro din trei motive: evaziune fiscală, corupţie şi licitaţii cu dedicaţie, care pe alocuri tot a corupţie seamănă. Suma este uriaşă dacă o raportăm la Produs Intern Brut: este mai mult de o treime din cât se produce într-un an în această ţară. Pe glob sunt ţări care visează la un asemnea PIB – însă la noi jaful banilor publici a devenit sport naţional. Mai grav este că, în loc să scadă, an de an România se confruntă cu creşteri ale activităţilor subterane. Statul este depăşit – responsabili care au atribuţii clar definite în combaterea acestor infracţiuni se miră în ce situaţie am ajuns. Şi o fac public. În felul acesta, suntem la un nivel de evaziune fiscală de 40 de miliarde de euro în fiecare an, la licitaţii trucate care păgubesc bugetul de stat cu nu mai puţin de 12 miliarde de euro (într-un singur an) şi la fapte de corupţie care nu sunt contorizate de nimeni, dar care provoacă şi acestea găuri de miliarde de euro. Bine aţi venit în România, această săracă ţară bogată care nu-şi poate hrăni oamenii pentru că scapă banii printre degete.” …..
Cum se fură în România (preluat de AICI):
- Inainte de ‘89 toti romanii furau echitabil unii de la altii. Statul ii fura echitabil pe tovarasi, iar tovarasii furau statul.
- 1990-1996 se fura pe scheme si inginerii financiare de tip piramidal. Cei care au furat s-au numit mai tarziu oameni de afaceri.
- 1996-2000 se fura din privatizari. Comisioane de zeci de milioane de euro, industrii intregi vandute pe 1 leu. In perioada asta se nasc industriasii gen Patriciu.
- 2000-2004 se fura din marile privatizari, retrocedari si derogari de la plata taxelor si impozitelor. Cei care au furat s-au numit mai tarziu moguli.
- 2004-2008 se fura din investitii si contracte cu statul. Statul a investit in buzunarele smecherilor. Celor care au furat, azi le spunem “baieti destepti”.
- 2008-2010 privatizari nu se mai pot face, investitii nu, ca a venit criza. Asa ca s-a furat direct din bugetul statului.
- 2010 – prezent bugetul nu mai exista. Asa ca se fura direct din buzunarul romanilor: salarii, pensii…! De asemenea se mai fura din imprumuturi externe si din fonduri UE.
-2013 – se fură ultimii bani pe care ii mai produce poporul român prin contracte date FĂRĂ licitaţie (vezi AICI)
-2013 – se fură ultimele resurse naturale ale României prin ŞPAGI şi cumetrii cu statul
-2013 – se fură pădurea României prin retrocedări ilegale
-2013 – se dau străinilor pe 2 lei (dar şpăgi consistente) toate resursele rămase pe teritoriul ţării
Cat s-a furat pana azi ?
Pana acum, site-ul www.porcisme.ro a inregistrat porcisme in valoare de:

31.700.093.708 EURO , din care:

11.363 EURO Morti sanatosi (balanta 31.700.093.708 EURO)
2.000.000 EURO Rotativa (balanta 31.700.082.345 EURO)
210.000 EURO Cautarea negasita (balanta 31.698.082.345 EURO)
82.045.454 EURO Craciun porcesc (balanta 31.697.872.345 EURO)
3.863.636 EURO Marketing cu sare-n ochi (balanta 31.615.826.891 EURO)
427.172 EURO Modificarea regulamentului nemodificat (balanta 31.611.963.255 EURO)
100.000 EURO La facut trotuarul. Pe bani (balanta 31.611.536.083 EURO)
113 EURO Martisor buldoexcavator (balanta 31.611.436.083 EURO)
13.181 EURO Spor de xerox (balanta 31.611.435.970 EURO)
1.000.000 EURO Reteaua noastra...cuibusor de nebunii... (balanta 31.611.422.789 EURO)
3.181 EURO Tata bogat, fiu bogat (balanta 31.610.422.789 EURO)
2.730.000 EURO Parcul din cladire (balanta 31.610.419.608 EURO)
50.000 EURO Nu s-a prestat, dar s-a platit (balanta 31.607.689.608 EURO)
10.000.000 EURO 14 salarii pe an (balanta 31.607.639.608 EURO)
1.136.363 EURO Investitorul de la Flamanzi (balanta 31.597.639.608 EURO)
900.000 EURO Nelimitat (balanta 31.596.503.245 EURO)
1.537.000 EURO Tot in jos (balanta 31.595.603.245 EURO)
8.295 EURO Comoditate lenesa (balanta 31.594.066.245 EURO)
250.000 EURO Cu gunoiul la inaintare (balanta 31.594.057.950 EURO)
2.554.545 EURO Uitucii (balanta 31.593.807.950 EURO)
15.909 EURO Spor de injuraturi (balanta 31.591.253.405 EURO)
2.000.000 EURO Arbusti si decoruri uscate (balanta 31.591.237.496 EURO)
16.606.000 EURO Licenta de neutilizare (balanta 31.589.237.496 EURO)
500.000 EURO Rulam. Pe scari. Cu doctorul. (balanta 31.572.631.496 EURO)
363.000.000 EURO Sa luam! De la noi insine! (balanta 31.572.131.496 EURO)
350.000 EURO Tot inainte, flacai! (balanta 31.209.131.496 EURO)
1.100.000.000 EURO Cu miliardu' (balanta 31.208.781.496 EURO)
300.000 EURO Viitor luminos (balanta 30.108.781.496 EURO)
.........................................................................................................................................


Cele mai mari escroci din România

Totul a pornit de la …(zero)0.Afacerea Romania. Pe 3 februarie 1990, întreaga rezervă valutară a României ce insuma aproape 4 miliarde de dolari SUA, a fost schimbată la un curs de schimb de doar 14 ,35 lei, de 7 ori mai mic decât cel existent pe piața neagră. Autorii necunoscuți încă, au avut în mod normal acordul celor ce conduceau atunci țara ( Ion Iliescu și Petre Roman). Prezentul TOP, nu include vănzarea flotei și binențeles nici vânzarea IMGB-ului, intreprindere în care statul Român a investit până în 1990 peste 4 miliarde de dolari SUA iar escroci rămași anonimi deocamdată au vândut-o cu o,5 milioane, adică de 8000 de ori mai puțin decăt s-a investit! Deasemenea TOP-ul nu a inclus nici Afacerea Inflația prin care Mugur Isărescu a devalorizat moneda națională de peste 1100 de ori și binențeles nici Vânzarea Gratuită a Zăcămintelor prin metoda concesionării pe redevențe simbolice. Totuși chiar și așa fără imense omisiuni vă recomand o trecere scurtă în revistă a primelor 20 de mini-excrocherii recunoscute oficial!

1.Sorin Ovidiu Vîntu
Îmbogăţirea rapidă este un vis demult prezent în spaţiul românesc. Bineînţeles, cei mai mulţi nu încearcă să se îmbogăţească prin mijloace ilegale. Există însă şi categoria oamenilor fără scrupule dispuşi să mintă şi să-i manipuleze chiar pe cei mai amărâţi dintre noi, luând câte puţin de la fiecare (sau mai mult, după caz), pentru a strânge averi impresionante. Pe această direcţie, Vertical News.ro a alcătuit topul celor mai mari escroci din România. Am luat în calcul sumele de bani furate, numărul de păgubiţi şi notorietatea escrocului.
-cel mai mare “speculant financiar”

În vârstă de 56 de ani, Sorin Ovidiu Vîntu este acum unul dintre cei mai bogaţi români, cu o avere de 800-850 de milioane de euro. SOV s-a ocupat de afaceri ilegale încă din timpul regimului comunist şi chiar a executat la penitenciarul Bacău o pedeapsă de cinci ani de închisoare pentru delapidare. Tot atunci, în 1983, el a semnat un angajament de informator cu fosta Securitate, primind numele conspirativ „Nuş”.
După căderea regimului a continuat să se ocupe de inginerii financiare. Vîntu însuşi a spus despre el că este un „speculant financiar”.
Fondul Naţional de Investiţii a fost înfinţat în 1996 de SOV Invest, la puţin timp după scandalul Caritas. Totuşi, oamenii nu s-au învăţat nici de această dată minte şi, după Ioan Stoica, au avut încredere şi în Sorin Ovidiu Vîntu.
FNI a funcţionat ca joc piramidal şi a dus la păgubirea a aproximativ 318.000 de investitori la momentul prăbuşirii, în mai 2000. Nu se ştie cu siguranţă, dar paguba provocată se pare că se ridică la 150 de milioane de euro.
Când şmecheria funcţiona, profitul primilor depunători în ordine cronologică era asigurat nu de randamentul plasamentelor din Fond, ci de banii depuşi de următorii depunători.
Însă spre deosebire de Caritas, FNI a avut un avantaj: susţinerea directă a Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC). Printr-un contract semnat de CEC, instituţia garanta investiţiile făcute la FNI, angajându-se ca în cazul falimentului Fondului Naţional de Investiţii să despagubească investitorii acestuia cu suma depusă initial. Acest gir dat de catre o instituţie bancară a statului a reuşit să atragă un numar mare de persoane care să-şi plaseze banii la FNI. În plus, societatea înfiinţată de Vântu practica şi o dobândă mai mare la depozite, acestea depăşind de 3-4 ori media dobânzilor bancare din ţară.
Cu puţin înainte de prăbuşire, în anul 2000, Sorin Ovidiu Vîntu a retras din Fond mari sume de bani şi i-a vândut compania care administra Fondul, Gelsor, Ioanei Maria Vlas, care a devenit ulterior răspunzătoare de prăbuşirea FNI. După cinci ani de procese, Vîntu a fost condamnat la 3 ani cu suspendare. A scăpat astfel fără să facă o zi de închisoare pentru imensa escrocherie, în timp ce Vlas a stat câţiva ani după gratii. Acum şi ea este liberă şi îşi trăieşte liniştită bătrăneţea într-un sat idilic de lângă Sibiu.

Detestat de Traian Băsescu
SOV şi-a creat imaginea unui om viclean care nu poate fi prins cu nimic în neregulă deoarece lucrează mereu cu interpuşi loiali, gată să meargă la închisoare în locul lui (vezi cazul Maria Vlas şi Nicolae Popa).
Potrivit procurorilor care i-au redeschis dosarele, Vîntu este vinovat şi de falimentarea FNA – Banca Agricolă (care le-a adus oamenilor o pagubă de nouă milioane de dolari), a Băncii Internaţionale a Religiilor şi a Băncii Române de Scont.
În ultimii ani, omul de afaceri a ajuns de mai multe ori după gratii, pentru diferite ilegalităţi (favorizarea infractorului, şantaj). Nu a stat prea mult acolo: ultima dată i s-a dat drumul după 24 de ore. Între timp, a vândut trustul de presă Realitatea lui Elan Schwartzenberg şi s-a retras din viaţa publică, ducându-şi liniştit traiul în vila sa de pe strada Paris din Bucureşti. Weekendurile le petrece la Corbeanca unde are un domeniu impresionant unde trăiesc laolaltă căprioare, cerbi, iepuri şi dulăi. Vara, Sorin Ovidiu Vîntu cutreieră Delta Dunării, paradis unde deţine zeci de terenuri şi proprietăţi.

2. Contabilul Ioan Stoica şi isteria „Caritas”
Însă primul mare scandal de după Revoluţie a fost altul. Un obscur contabil din Făgăraş, pe numele său Ioan Stoica, a pus la cale cea mai mare escrocherie pe care avea să o cunoască tânăra Românie capitalistă: Caritas.
Fondatorul şi proprietarul afacerii a făcut înainte de 1989 Şcoala Medie Finaciară. A început şi ASE-ul, dar nu l-a terminat. De-a lungul vieţii, s-a căsătorit de două ori: prima soţie a murit de cancer, iar a de a doua – cea care i-a fost alături în timpul escrocheriei – a divorţat. Acum, la vârsta de 70 de ani, Ioan Stoica trăieşte în anonimat undeva în Braşov. Fosta nevastă spune despre el că e sărac lipit pământului, că trăieşte dintr-o pensie de 700 de lei pe lună, că e bolnav de inimă şi că abia are bani să-şi plătească chiria. Stoica are şi un băiat din prima căsătorie.
Jocul piramidal, care le promitea deponenţilor că vor câştiga de opt ori suma investită, a lăsat oameni fără case, altora le-a înghiţit peste noapte economiile de-o viaţă. Caritas a atras 400.000 de deponenţi din toată ţara care au investit nu mai puţin de 80 de milioane de euro.

Ioan Stoica a fondat compania „Caritas” în primăvara anului 1991, la Braşov, sub forma unei societăţi cu răspundere limitată. La înfiinţare, capitalul societăţii a fost de numai 100.000 de lei (aproximativ 775 de dolari actuali). După câteva luni, Caritas s-a mutat la Cluj-Napoca. La început depozitele erau mici (2.000-10.000 de lei), dar mai târziu nu mai aveai voie să participi dacă nu depuneai minimum 20.000 de lei. Şi depozitul maxim a fost majorat la 160.000 de lei.
Stoica promitea că, după trei luni, oamenii vor primi înapoi o sumă de opt ori mai mare decât cea investită. Astfel, mii de români din toate colţurile ţării se scurgeau spre Cluj, unde făceau cozi imense în faţa sediului ziarului „Mesagerul transilvan”, în care erau publicate listele norocoşilor.
După cum declara Ioan Stoica la acea dată, câştigul era dat ca sigur: „Cei care se înscriu la joc trebuie să renunţe la scepticism şi, o dată suma încasată, să continue jocul. Cu cât se înscriu mai mulţi, cu atât numărul celor care câştigă este mai mare şi ritmul plăţilor este mai rapid”, îi îndemna el pe români într-un interviu în „Mesagerul Transilvan”. Banii erau pe mâini bune, mai spunea el: “Nu te poţi juca. În suma investită de către omul necăjit este multă muncă depusă, multe speranţe şi multe renunţări”.
Românii au crezut şi i-au dat pe mână bani grei. Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, a afirmat la acea vreme că, la un moment dat, o treime din banii din România erau investiţi în jocul piramidal. Televiziunea naționață elogia prinvocea lui Tatulici acest joc piramidal care a țepuit sute de mii de românași creduli! Nici Pavel Coruț nu a ezitat să compare excrocheria cu ceva de origine dinnă, precum nici Ion Iliescu nu s-a făcut că nu înțelege despre ce-i vorbă. Sincer eu personal ( r.r.) consider că locul 1 prim ar trebui totuși rezervat lui Iliescu și întregii trupe de securiști-mafioți care l-au ajutat să preia ilegal conducerea țării atât în 1989 cât și ulterior…dar acesta-i alt subiect.
Totuşi, plăţile au încetat în octombrie 1993. La 14 august 1994 Caritas şi-a declarat falimentul: avea de plătit 450 de milioane de dolari către 300.000 de români rămaşi pe listele de aşteptare.
Ioan Stoica a fost condamnat în 1995 de Tribunalul din Cluj la şapte ani de închisoare pentru fraudă, dar a făcut apel şi i s-a redus termenul de pedeapsă la numai doi ani. Nemulţumit şi de această perioadă, el s-a adresat Curţii Supreme de Justiţie şi sentinţa i-a fost micşorată la un an şi jumătate de închisoare. Din care a executat numai câteva luni de zile. A fost eliberat la data de 14 iunie 1996.
Dar procesele între deponenţi şi compania „Caritas” au continuat ani întregi, fără ca păgubiţii să mai vadă vreun leu. Dosarul Caritas este considerat de jurişti drept cel mai mare dosar instrumentat vreodata în Romania (nu mai putin de cinci tone de documente).
„Ciudăţenia” afacerii Caritas este că autorităţile au permis acest joc piramidal, iar uneori chiar l-au sprijinit făţiş. Spre exemplu, primarul de atunci din Cluj, PRM-istul Gheorghe Funar, a apărut în public braţ la braţ cu Stoica şi i-a acordat sprijin logistic (sediu pentru firmă şi chiar locuinţa personală). Presa de atunci a jucat un mare rol. Ziarul „Mesagerul Transilvan”, din Cluj, ducea o amplă campanie pro-escrocherie. Până şi Televiziunea Română ( TVR-cam singurul post TV pe atunci) a acceptat reportaje şi chiar un amplu interviu cu escrocul Ioan Stoica despre Caritas. Realizator: Mihai Tatulici.
Tocmai din acest motiv se crede că banii au ajuns, în bună parte, în buzunarele unor politicieni, politişti, SRI-şti sau în ale apropiaţilor acestora. Acesta ar fi fost chiar scopul afacerii: de a concentra banii românilor naivi în mâinile unui grup mic de noi nomenclaturişti.

3.Marele furt de la Cluj

3. Sever Mureşan este unul dintre cei mai controversaţi oameni de afaceri din România. Mureşan „are la activ” falimentarea Băncii Dacia Felix în anul 2001, bancă unde el era acţionar principal şi membru în Consiliul de Administraţie. Alături de prim-vicepreşedintele băncii – Horia Mircea Hossu – el a uşurat vistieria băncii cu peste 160 de milioane de dolari. Iată cum: Mureşan era patronul Paniro SA, o societate ce avea ca obiect principal de activitate fabricarea şi comercializarea produselor de morărit, panificaţie şi patiserie. Paniro a luat credite foarte mari de la Dacia Felix, pe care nu le-a mai restituit. Ceea ce a dus la falimentul băncii.
În 1999, Curtea Constituţională de la Geneva l-a condamnat pe Mureşan la trei ani şi jumătate de închisoare pentru nişte inginerii financiare internaţionale legate de banii „evaporaţi” de la Dacia Felix. Elveţienii l-au arestat pe Mureşan la Budapesta şi l-au trimis în ţară, să-şi execute aici pedeapsa. Dar culmea, instanţele române l-au pus în libertate la mai puţin de o lună de arest preventiv. După strămutări de la o instanţă la alta, în mai 2003, Judecătoria din Constanţa a decis achitarea lui Mureşan şi a lui Hossu. Totuşi, în 2010 a fost condamnat la plata a 100 de milioane de dolari şi a 10 milioane de franci elveţieni.
Mai nou, Mureşan s-a apucat de acte de filantropie, el donând bani parohiei Sfântu Gheorghe din Câmpia Turzii. Pentru aceste fapte merituoase, la sfârşitul anului 2011 a fost decorat cu Crucea Transilvană de ÎPS Andrei, mitropolitul Clujului.

4.Cel mai mare escroc din PSD
4. Gabriel Bivolaru şi Mona de Freitas. Gabriel Bivolaru şi-a început cariera ca sportiv la clubul Steaua, după care a ajuns deputat PDSR la doar 29 de ani. Alături de soţia sa, Mona, Bivolaru a prejudiciat Banca Română de Dezvoltare cu 2.200 de miliarde de lei vechi (peste 50 de milioane de euro). Cei doi soţi au constituit 10 societăţi comerciale în Bucureşti, Eforie Nord, Sinaia şi Ploieşti, avându-l pe Bivolaru administrator. Cele 10 firme şi-au deschis conturi la sucursalele BRD şi BCR. De-a lungul a aproape zece ani (1992-2001), Bivolaru a emis 50 de cecuri fără acoperire şi a întocmit 24 de ordine de plată false. Ordinele au fost folosite pentru încasarea banilor de la BRD Sinaia. De asemenea, el a contrafăcut ştampila BRD din Bucureşti şi semnătura administratorului de cont. În timpul procesul, escrocul, considerat nevinovat, a fost sprijinit făţiş şi vehenment de Adrian Năstase (liderul pe atunci al PSD) şi de alţi parlamanetari social-democraţi.
În 2004 a fost condamnat la cinci ani de puşcărie pentru faptele sale. A fost eliberat condiţionat, în 2007, după ce a stat în închisoare doi ani şi 10 luni. Mona de Freitas a fugit din ţară, singurul judecat fiind Gabriel Bivolaru. În 2004, magistraţii Judecătoriei Sinaia şi ai Tribunalului Prahova au decis că faptele pentru care de Mona de Freitas a fost anchetată şi trimisă în judecată – înşelăciune în formă continuată şi cu circumstanţe agravante – s-au prescris. S-a spus despre Gabriel Bivolaru, care acum trăieşte bine mersi, că ar fi frate cu „Guru” Bivolaru, fondatorul Mişcării MISA.

5. Afacerea fregatelor cumpărate de statul român din Marea Britanie a păgubit România cu 144 de milioane de euro.
Fregatele „Regina Maria” şi „Regele Ferdinand”, în vârstă de 16, respectiv 15 ani, scoase din uz de Armata Regală Britanică, au fost cumpărate de firma BAE Systems la preţ de fier vechi de la Marina Regală Britanică. Astfel, BAE Systems le-a achiziţionat cu 124.000 de euro bucata, ulterior vânzându-le României cu 144 de milioane de euro. Cumpărarea celor doua fregate a fost perfectată în 2003, în timpul guvernului Năstase. Ziarul „The Guardian” a scris că cei de la BAE Systems ar fi dat mită unor persoane necunoscute de la Bucureşti, în valoare de câteva milioane de lire sterline. Afacera nu s-a mai lămurit niciodată, iar dosarul a fost clasat.
6. Gerald Gorduna, de la escrocherii financiare la trafic de droguri

Afacerea „Gerald Focşani” a fost pusă la cale de Corneliu Gerald Gorduna, în vârstă de 24 de ani la acea vreme, fost membru al gărzii de corp a lui Ceauşescu, şi de Sorin Isac, de 25 de ani, fiul fostului şef al Gospodăriei Centrale de Partid.
Societatea „Gerald” a fost înfiinţată la Focşani în 1993 şi a funcţionat până în martie 1994, moment în care a fost descoperită insolvabilitatea firmei. Jocul era tot unul de tip piramidal, care le promitea oamenilor îmbogăţirea peste noapte. În regulamentul concursului era specificat faptul că depunătorii puteau lua de şapte ori suma în trei luni de la depunerea banilor. Peste 390.000 de persoane din ţară şi din Republica Moldova au depus în jur de 20 de milioane de euro.
Patronii societăţii dădeau asigurări că, în total, cei aproape 400.000 de participanţi vor încasa 400 de miliarde de lei. De fapt, numai 57.000 au primit bani. Restul au intrat în categoria „păgubiţilor”. Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Caritas, nu s-a aflat cine au fost marii îmbogăţiţi: listele cu primii câştigători au fost distruse înainte de declanşarea anchetei.
Gerald Gorduna a fost arestat pentru înşelăciune şi gestiune frauduloasă la Focşani, pe 22 martie 1994. Însă a obţinut strămutarea procesului la Buzau, de unde a fost eliberat pe cauţiune după câteva luni de puşcărie. La scurt timp după eliberare a fugit din ţară cu patru miliarde de lei vechi, s-a refugiat în Statele Unite ale Amercii, unde s-a căsătorit cu o americancă.
Autorităţile române l-au dat în urmărire prin Interpol şi au cerut SUA să îl extrădeze. Însă justiţia americană a respins cererea de extrădare formulată de România pe motiv că statul român nu a reuşit să demonstreze vinovăţia acestuia. Iar Gerald şi-a văzut liniştit de viaţă.
Ulterior, escrocul a revenit în Europa şi s-a apucat de alte ilegalităţi, în anii 2000-2001. De data aceasta, trafic de droguri şi spălare de bani, după cum reiese din mandatul european de arestare emis în 2007. Drogurile erau depozitate în Republica Moldova şi erau distrbuite în Italia, Germania, Olanda şi Statele Unite. În iulie 2007 a fost arestat, iar în septembrie a fost extrădat în Germania de autorităţile române. Acum, ajuns la vârsta de 45 de ani, Gerald se află după gratii.

7. „Bachus” Ştefănescu, cel mai mare escroc din comunism
Gheorghe Ştefănescu, poreclit Bachus, şi-a început afacerea cu vin contrafăcut în 1971, în depozitul de vinuri de pe Calea Griviţei din Bucureşti, al cărui gestionar era. Escrocheria s-a desfăşurat până în 1978, când a fost dată în vileag de autorităţile comuniste.
Administrator al podgoriilor de la Coteşti, Ştefănescu fura o bună parte din vin, dând vina pe „dezastrele naturale” pentru a justifica producţiile slabe. Apoi, el amesteca vinurile ieftine cu cele mai scumpe, iar băutura rezultată o vindea la preţul mai mare. În afară de vin a contrafăcut şi ţuică de prune, pe care o îndoia cu apă. În toată perioada, peste 400.000 de litri de vin au fost alteralte. Se estimează că paguba pricinuită statului a fost de 4,5 milioane de dolari americani (la valoarea din anii ’70). La valoarea actuală, aproape 10 milioane de euro.
În cei şapte-opt ani a obţinut astfel peste un milion de lei. În cele din urmă a fost prins în flagrant delict în timp ce cumpăra aur de la un bişniţar. Atunci i s-au percheziţionat şi casa, şi locul de muncă, iar „laboratorul” ilegal a fost descoperit. Peste 200 de persoane, care au avut legătură cu „afacerea” au fost trimise la închisoare. Ştefănescu a fost condamnat la moarte şi a fost executat prin împuşcare la Jilava, în 1981.
Anchetatorii care l-au înfundat spun despre el că era întruchiparea perfectă a mafiotului care ştia cât şi cui să dea bani pentru a închide gura autorităţilor. Foarte zgârcit, Ştefănescu avea doi copii cărora le-a dat unităţi din afacere pe care să le conducă. Familia sa o ducea foarte bine: aveau un apartament în Bucureşti, o vilă la Breaza, iar fiecare membru al familiei avea maşina lui.

Povestea lui Ştefănescu a devenit subiectul filmului „Secretul lui Bachus”, realizat în 1984 de Titus Popovici şi Geo Saizescu, iar în rolul principal a jucat Ştefan Mihăilescu-Brăila.

8.Un evreu lăudăros, escroc de mâna a doua
8. Nati Meir, ajuns acum la vârsta de 56 de ani, şi-a început escrocheriile înainte de a veni în România. În anii ’80, iar apoi la mijlocul anilor ’90, a fost găsit vinovat în Israel de peste 80 de cazuri de escrocherie şi a făcut vreo cinci ani de închisoare. Ajuns în România, unde a dobândit cetăţenia în anul 1999, Nati Meir şi-a continuat învârtelile. A înşelat 129 de muncitori români cărora le-a promis că le face rost de contracte de muncă în Israel. Oamenii nu au mai plecat niciodată şi Meir a rămas cu banii pe care îi ceruse de la ei pe post de comision.
Omul de afaceri evreu şi-a adus înşelătoriile şi în fotbal. A luat echipa Laminorul Roman şi l-a pus ca antrenor pe Dănuţ Lupu. Dar nici gând să-l plătească. După trei luni în care nu a văzut un ban, Lupu a plecat.
A păcălit-o şi pe Monica Columbeanu, căreia nu i-a dat niciun ban pentru perioada în care aceasta a fost purtătoarea de cuvânt a afaceristului care se visa preşedintele României.
Dar cea mai mare păcăleală i-a tras-o manelistului Adi Minune. Nati Meir a semnat cu acesta un contract de colaborare prin care cântăreţul trebuia să susţină câteva concerte. Pentru asta, Minune urma să primească 50.000 de euro. Pe care i-a primit, numai că erau euro falşi. Tot cu bani falşi l-a păcălit şi pe afaceristul oltean Ilinca, fratele „Regelui margarinei”, dar şi pe un lider interlop din Craiova.
Aşa a ajuns din nou la puşcărie, în octombrie 2010, fiind condamnat la şapte ani de închisoare pentru înşelăciune. Dar escrocul nu avea să petreacă prea mult timp la răcoare. În aprilie 2011 a fost eliberat condiţionat din închisoarea de la Galaţi. Acum trăieșşte liniştit în locuinţa sa din Bucureştii Noi alături de o femeie cu vreo 15 ani mai tânără. Şi se laudă că are o avere de 94 de milioane de euro.
9.Caritas-ul modern: zeci de milioane de euro pierdute, trei sinucideri, niciun escroc pedepsit
9. Jocul piramidal „Delphin” a funcţionat în România în perioada 2002-2007. Capii reţelei erau cehii Emil Krutek (fost miner), Antonin Fojtek (fost electrician), elveţianul Andreas Fassler (stabilit în Monaco) şi românii Felix Daniel Toană (fost taximetrist) şi Silviu Bogdan Blidariu (teolog). Jocul a debutat în 2002 la Arad, printr-o firmă off-shore din Gibraltar, patronată Krutek şi Fassler, în conturile căreia intrau toţi banii daţi de românii creduli.
Pe scurt, oamenilor li se promitea că vor învăţa cum să devină oameni de afaceri şi să câştige bani serioşi (2.000-3.000 de euro) lucrând part-time în weekend. Doar că, mai întâi, fiecare trebuia să cotizeze cu 2.290 de euro. Pentru aceşti bani primeau nişte manuale xeroxate care, chipurile, îi învăţau cum să facă bani. Apoi, fiecare era incitat să atragă alţi oameni în schemă, promiţându-li-se un comision. Dar în afara manualului nu mai primeau nimic.
Cum s-a întâmplat şi cu alte ocazii, cei mai îndârjiţi şi-au ipotecat casele sau au făcut împrumuturi la bănci pentru a se înscrie. Structura piramidală a prins cel mai bine în Moldova (Suceava, Iaşi, Roman, Piatra Neamţ) şi în Ardeal (Cluj, Arad, Reşiţa, Deva, Zalău, Timişoara), mai puţin în partea de sud a ţării (Slatina).
Mii de oameni din ţară au fost păcăliţi şi trei persoane din Iaşi s-au sinucis din cauza banilor pierduţi pe care nu au putut să-i mai recupereze. Se apreciază că românii au pierdut în total milioane de euro. Potrivit unor estimări, în contul „delphinilor” ar fi intrat 50 de milioane de euro. Iar statul a pierdut 16,5 milioane de euro prin neplata TVA şi a impozitului pe profit.
Cercetarea penală împotriva escrocilor a început chiar din 2003, dar nimeni nu a primit vreo condamnare. Mai mult, dosarul privind fraudarea acestor sume fabuloase de bani există, încă, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, dar acesta zace uitat într-o cămăruţă de la subsol, de şase ani de zile. Cazul a fost pasat de la un procuror la altul. În dosar erau învinuiţi nu mai puţin de 300 de persoane. Dar capii escrocheriei, precum Krutek şi Fojtek, au plecat de mult din ţară, trecând graniţa încărcaţi cu zeci de mii de euro. Nici măcar atunci nu au fost opriţi.
10.Primarul care a luat bani de la Mega Caritas
10. Deoarece numele „Caritas” a fost de succes, în 1993 a luat naştere Mega Caritas. Tot un joc piramidal, de data aceasta la Piteşti. Printre iniţiatori s-au numărat judecătorul Tiberiu Iordache şi Dumitru Bădoi.
Suma minimă care putea fi depusă era de 60.000 de lei. Escrocii le promiteau piteştenilor că, pentru fiecare 60.000 de lei, vor primi în 100 de zile de 25 de ori mai mult. Au fost păgubiţi peste 12.500 de oameni care au înregistrat o pierdere totală de cinci milioane de dolari.
Se spune că Iordache a avut grijă ca mulţi colegi de breaslă să se bucure de afacerea pe care el a pus-o pe picioare, fiind vehiculate nume grele la acea vreme: politişti, procurori, grefieri.
În 1995, Tiberiu Iordache a fost condamnat la trei ani şi şase luni de închisoare, dar a fugit în Statele Unite la scurt timp după condamnare. A stat acolo până ce pedeapsa i s-a prescris, iar în 2010 a dat dovadă de curaj maxim şi s-a întors într-o maşină de lux (un Nissan Murano de peste 50.000 de euro) chiar în oraşul în care a ţepuit mii de oameni. Dar nimeni nu i-a făcut nimic, semn că păgubiţii s-au resemnat că au fost jefuiţi de escroc. Aşa că Iordache lucrează acum bine-mersi ca avocat în Argeş.
Celălalt patron al Mega Caritasului, Dumitru Bădoi, nu a fost la fel de norocos. A fost închis doi ani, în perioada 2001-2003. S-a speculat că asta a fost o pedeapsă mică deoarece el a menţionat numele celor care au luat bani peste rând în acest joc, făcând referire la procurori şi oameni politici, printre care şi actualul primar al Piteştiului, Tudor Pendiuc.
11.Escrocul fără leac
11. Gheorghe Popilean este un alt escroc notoriu din România. Între 1992 şi 1994 a operat la Bucureşti o schemă de investiţii financiare de tip piramidă (Mondoprosper), promiţându-le depunătorilor dobânzi peste cele practicate pe piaţă. Mai exact, 210% pe an. Se primeau lei, dar şi valută. În cei doi ani a strâns peste 2,5 milioane de dolari de la investitori naivi, păcălind 10.000 de oameni.
În 1996 a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru faptele sale, din care a executat doar un an. Abia ajuns în libertate s-a apucat de noi potlogării: înşelăciune, fals în acte contabile, bancrută frauduloasă. A fost arestat din nou pentru înşelăciune timp de trei ani.
Mereu inventiv, când a ieşit din puşcărie a început să se dea drept comisar al Comisariatului National Anticoruptie. Ameninţa că vine în control la diverse firme, de la care pretindea sume de bani ca să le acopere neregulile. A ajuns iar după gratii, dar a fost eliberat după o lună deoarece avea o vârstă înaintată (peste 60 de ani).
Apoi, prin anii 2007-2008 şi-a înfiinţat un ONG prin care oferea consultanţă firmelor sau persoanelor fizice cu privire la obţinerea de fonduri europene. Multe firme s-au păcălit deoarece i-au dat bani grei, dar dosarele lor de finanţare nu au fost niciodată depuse de Popilean. În prezent, Gheorghe Popilean are 76 de ani şi locuieşte, liniştit, la Bucureşti.

12. Dynamic Elit Club.În 2000 constănţeanul Gheorghe Dogaru a înfiinţat o asociaţie pe care a botezat-o Dynamic Elite Club – Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor. Inteligent, bărbatul de profesie economist a putut astfel să beneficieze atât de avantajele legii privind fundaţiile, cât şi de cele ale legii privind casele de ajutor reciproc.
Pentru a intra în asociaţie, o persoană trebuia să plătească 1.700 de dolari. Doar 300 din aceştia erau viraţi în conturile oficiale. Restul până la 1.400 erau înmânaţi direct membrilor din palierele superioare ale piramidei. Pentru a obţine profit, oamenii erau obligaţi să aducă în asociaţie trei noi membri. Cei care voiau să se retragă fără să fi adus noi victime aflau că îşi pot retrage doar cei 300 de dolari. Mulţi s-au păcălit, mai ales deoarece escrocii le promiteau oamenilor că în câteva luni vor strânge 30.000 de dolari.
Şmecheria a funcţionat în perioada 2000-2002. Mai întâi la Constanţa, apoi şi-a deschis filiale şi în Bucureşti şi Tecuci. În tot acest timp, asociaţia a ajuns la peste 6.000 de membri şi a strâns în jur de opt milioane de dolari.
După controale ale Gărzii Financiare, au fost confiscate din aşa-zisa asociaţie 73 de miliarde de dolari, iar clubul a murit de la sine. Poliţia şi Parchetul Constanţa au efectuat cercetări la club, dar s-a dat Neînceperea Urmăririi Penale.

13. „Society Club” a fost o altă şmecherie pusă la cale pentru a lua bani de la naivi care a funcţionat în perioada 2002-2005. A fost creată pe baza de date şi pe sistemul defunctului “Dynamic Elite Club”, membru de onoare fiind acelaşi Gheorghe Dogaru.
Firma a fost înfiinţată la Buşteni, iar apoi şi-a deschis puncte de luncru în Bucureşti, Baia Mare, Cluj şi Satu Mare. Fondatorii şi totodată membrii consiliului de conducere a societăţii erau Constantin Vitaly Ivanou, Marieta Nuţu, Petru Efros, Daniel Mihăiteanu, Ion Ciobanu, Ioan Săracu.
Oamenilor li se promiteau câltiguri de până la 57.000 de euro. Schema de racolare funcționa după următorul tipar: pentru a li se câștiga încrederea, persoanele de contact îi invitau pe cei interesaţi de minunatul club la un seminar de informare cu durata de trei ore. Doar acest prim pas era gratuit.
Preţul pentru a afla primele detalii despre “Society Club” era de 700.000 de lei vechi. După o zi sau două, celor convinşi de avantajele intrării în asociaţie li se cerea să plătească o taxă de înscriere de 200.000 de lei şi 1.750 de euro, suma în valută reprentând investiţia în “Society Club”. După ce suma era achitată, persoana respectivă devenea membru al asociaţiei iar pentru a obţine cei 57.000 de euro promişi, fiecare membru plătitor trebuia să racoleze, la rândul său, alte cinci persoane pe care să le convingă să intre în club. Cei care nu reuşeau rămâneau şi cu banii luaţi, şi fără cei 57.000 de euro.
Întreaga escrocherie a făcut implozie în 2005, în momentul în care mai mulţi păcăliţi au făcut plângere la poliţie. La acea dată autorităţile au confiscat sumele încasate, în valoare de 20,9 miliarde de lei vechi. Zeci de oameni au fost păgubiţi, deşi poliţia dăduse încă din 2003 un comunicat de presă prin care îi avertiza pe oameni că „Society Club” este un joc piramidal ilegal ce a intrat în atenţia poliţiei.
Constantin Vitaly Ivanou, Marieta Nuţu, Petru Efros, Daniel Mihăiteanu, Ion Ciobanu, Ioan Săracu au fost acuzaţi de evaziune fiscală, înşelăciune, fals în declaraţii şi spălare de bani. Totodată, managerii locali Mariana Ştefan, Stelian Poponeţ, Ciprian Onofrei şi Eniko Marian au fost acuzaţi de evaziune fiscală şi înşelăciune.
14.Escrocheria cu “lapte” din Banat
14. Firma Cosmeticonn a fost înfiinţată în 1998 în Timişoara. În teorie, afacerea îşi propunea să producă materii prime pe bază de lapte pentru cosmetice. De fapt, totul era doar o escrocherie. Unul dintre iniţiatori, Gheorghe Aciu, avea la acea dată doar 26 de ani. Singur la părinţi, a terminat liceul în Satu-Mare, iar apoi a absolvit o facultate de drept. Însă în loc să se gândească să respecte legea, a decis să o încalce. Ceilalţi doi escroci erau Tadeusz Zwitek, cetăţean austriac de origine poloneză (el era asociat unic şi administrator) şi Miroslav Stancovici (coordonator al activităţii firmei).
Pliantele distribuite de Cosmeticonn îi tentau pe timişoreni cu întrebări de genul „Doriţi să câştigaţi lunar două milioane de lei?” (în jur de 5.000 de euro). Apoi oamenii aflau că „testele de laborator din mai multe universităţi au constatat că laptele românesc este un ingredient ideal pentru produsele cosmetice” şi că ei înşişi pot produce materia primă.
Însă cei care voiau să intre în afacere erau obligaţi să cumpere mai întâi nişte catalizatori necesari producţiei. Suma cerută era de un milion de lei. Combinaţia de lapte şi catalizator se depozita timp de şapte zile într-un loc întunecos, pasta rezultată se amesteca iar cu lapte proaspăt, se filtra printr-o bucată de bumbac şi se punea la uscat. Astfel se obţinea lactoalbumina, care trebuia dusă la final la sediul firmei „Cosmeticonn”, de unde oamenii urmau să-şi recupereze banii daţi şi să primească pe deasupra două milioane. Doar că în acel moment descopereau că totul fusese o păcăleală.
Peste 6.700 de oameni au fost păgubiţi, alimentând conturile firmei cu aproximativ 20 miliarde de lei într-un interval foarte scurt, de doar şase luni. Mulţi nu şi-au mai recuperat banii. La sfârşitul anului 2002, Tribunalul Timiş i-a condamnat la închisoare pe iniţiatorii afacerii: Astfel, Gheorghe Aciu a primit o pedeapsă cu închisoarea de 15 ani, iar Miroslav Stancovici de 16 ani. Tadeusz Zwitek a murit în penitenciar.
15.Scandalul SAFI
15. Se pare că anul 1993 a fost un an foarte fertil pentru escrocherii. Tot atunci a fost înfiinţat Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri (FMOA), administrat de societatea SAFI Invest SA. Printre numele mari implicate în afacere se numărau mai mulţi lideri ai PNL: Viorel Cataramă, George Danielescu, Radu Cojocaru, Dan Constantinescu.
Fondul a scos la vânzare certificate de investitor pe care oamenii s-au grăbit să le cumpere deoarece li se promitea o creştere de până la 40% pe lună a sumei investite, într-o vreme în care băncile acordau o dobândă de 5-7%.
Însă oamenii erau induşi în eroare deoarece cumpărau certificate de investitor cu o valoare mai mare decât cea reală, iar SAFI încasa comisioane mai mari decât cele cuvenite, ceea ce a dus la micşorarea activelor Fondului. SAFI a falimentat în 1996. Aproximativ 2.400 de oameni au fost păgubiţi cu peste 13 miliarde de lei vechi (300.000 de euro).
Singura persoană trimisă în judecată în dosarul SAFI a fost George Danielescu, fost preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director general SAFI. Danielescu nu a ajuns însă niciodată la închisoare deoarece a fost găsit nevinovat.
Alţi pui de Caritas

16. Novo Caritas Şi dacă vă gândeaţi că nu mai era loc pentru încă un „Caritas” pe pământ românesc, atunci vă înşelaţi. Tot la Piteşti era înfiinţat în 1993 Novo Caritas, un joc piramidal care şi-a deschis imediat filiale prin ţară. Iniţiatorul se numea Cristian Văduva. Aproximativ 140.000 de oameni au investit în schemă zece miliarde de lei vechi. Doar vreo 16.000 de oameni au primit ceva bani, restul intrând în categoria „păcăliţilor”. Despre Cristian Văduva nu se mai ştie nimic.

17. Angela Găgăuţă a condus în perioada 2002-2005 o escrocherie numită „Caritasul de la Huşi”. Femeia deţinea funcţia de contabil-şef la CEC Huşi şi a iniţiat şi dezvoltat Caritasul provincial chiar din incinta filialei locale a CEC.
Pentru a-şi atrage clienţi, Angela Găgăuţă le promitea dobânzi de până la 70%. În cei trei ani de zile cât a funcţionat escrocheria au fost înşelate peste 40 de persoane din Huşi cu sume cuprinse între 50 de milioane de lei şi un miliard de lei vechi. Culmea, la zece ani de la primul Caritas, oamenii au venit şi acum cu sacoşele pline de bani la CEC. Unii şi-au vândut casele şi maşinile. Cea mai mare sumă depusă a fost de 850 de milioane de lei vechi, de către Mihai Clim, un bărbat care a muncit în Israel.
Doar 14 oameni şi-au recuperat banii deoarece restul nu au avut bani de avocat şi nu au putut s-o dea în judecată pe escroacă. În 2006 a fost condamnată de Tribunalul Vaslui la cinci ani de închisoare cu executare pentru înşelăciune. Acum este liberă şi trăieşte liniştită.

18. Piramida caselor a funcţionat în Bucureşti în anii 2002-2003. Escrocheria era organizată sub forma unui credit imobiliar (fusese înfiinţată firma SC CREDITUL IMOBILIAR SRL), de către Victor Stan, un fost broker după cum el însuşi spunea, cel care era patronul şi directorul general al afacerii. Pliantele garantau acordarea unei sume cuprinse între 6.000 şi 30.000 de dolari, în maximum şase luni, pentru cumpararea de case. Condiţia jocului este să depui cât mai repede un avans de 30% din suma creditului dorit, însă în practică nu vedeai niciodată fabulosul credit. Foarte mulţi oameni nu au reuşit să-şi mai recupereze toţi banii.

19. Prodimpex a funcţionat între anii 1993-1994 la Suceava. Peste 25.000 de persoane au fost înşelate. Prejudiciul ridicându-se la câtva sute de mii de dolari.

20. Philadelphia a fost o escrocherie ce a funcţionat prin 1996 la Piteşti. Sute de păgubiţi, sute de mii de dolari profit pentru escroci

Acest material a fost publicat în 2012, 16 ianuarie în verticalnews.ro ți reprezintă punctul de vedere al respectivei publicații de acum 2 ani. Între timp lucrurile s-au mai modificat un pic…revenim cu noutăți !